D.U.P.A. 13 ani: Medierea - un proiect care trebuie resuscitat
Când este vorba de medierea în România, constaţi că de 13 ani avem mai mulţi mediatori decât medieri realizate, mai multe protocoale cu instituţiile statului decât întâlniri finalizate în proiecte comune, mai mulţi ambasadori ai medierii decât mesaje de încurajare din partea acestora. E plină ţara de actuali şi foşti membri ai Consiliului de Mediere, respectiv de preşedinţi şi vicepreşedinţi ai Corpurilor Profesionale ale Mediatorilor la nivel judeţean. De 13 ani vorbim doar de organizarea și reorganizarea mediatorilor, de cursuri de instruire reduse la formalisme, de taxe, conferințe naționale pompoase și de alegeri. Nu vorbim de medieri, de prestigiu, de eficienţă.
Ca mediator timp de un deceniu îmi permit să spun că modul în care vorbim noi, mediatorii, despre mediere şi cei din afară despre ea este dezamagitor. Și este perfect explicabil. De pildă, suni la Consiliul de Mediere să afli când se va actualiza Tabloul mediatorilor şi ţi se spune că în câteva zile – a trecut de atunci aproape un an. Constaţi că pe site-ul Consiliului e un tabel cu 10.268 de mediatori autorizaţi şi afli cu surprindere că într-un an nici măcar nu sunt 1000 de medieri realizate la nivel naţional. Suni preşedintele Consiliului de Mediere să îi aduci la cunoștință unele deficiențe şi dacă ai norocul să îţi răspundă afli că e singur şi că nu poate face nimic – te întrebi nu doar ce fac ceilalţi opt membri CdM, dar mai ales ce fac încă opt oameni din staff-ul tehnic. Ceri întrunire din partea unui Corp județean al mediatorilor cu membrii Consiliului de Mediere să dea socoteală despre neîndeplinirea unor atribuţii şi afli că nici măcau nu au fost anunţaţi. Vrei să afli situaţia financiară a Consiliului, dar ţi se spune în mod repetat că sunt datorii lăsate de fostul Consiliu şi că au fost poprite conturile – ca să vezi, în fostul Consiliu erau jumătate din actualul Consiliu şi nu a existat nicio sesizare a organelor competente cu privire la posibile deturnări de fonduri sau prost management, după cum nu a existat nici măcat vreo decizie de imputare.
Te întrebi cine are obligația actualizării Tabloului mediatorilor. Te uiți în Statut și apoi în lege: prima spune că sarcina revine CPMJ, dar evidența taxelor plătite și cererile se adresează Consiliului de Mediere; a doua spune că sarcina revine Consiliului de Mediere, dar tocmai vezi pe site-ul Consiliului că cei care nu plătesc taxele restante sunt păsuiți cu lunile, ceea ce împiedică o evidență la zi.
Te întrebi când poate fi sancționat un mediator. Te uiți în lege și vezi abateri de la a) la f), dar te uiți în Statut și vezi abateri de la a) la v) plus o abatere generală absolut inexplicabilă menționată în penultimul articol al Statutului – realizezi atunci că principiul „nu se poate adăuga la lege prin acte normative inferioare” este ignorat chiar de către licențiați în drept care au redactat aceste acte normative terțiare. Nu mai spun că prin Statut se acordă în mod nelegal atribuții către CPMJ în materie disciplinară. Și nu mai vorbesc despre supralegiferare – aceleași dispoziții sunt copiate din lege, trecute în Regulament, apoi reluate în Statut. Și, la final, te întrebi care e denumirea corectă a structurilor teritoriale: constați că pe site-ul Consiliului de Mediere se folosește denumirea „Corpul Profesional al Mediatorilor din județul X”, pe când în Statut este menționat că denumirea este „Corpul Profesional al Mediatorilor Autorizați din județul X”, dar totuși în lege apare „Corpul profesional al mediatorilor din județul X” (cu litere mici și fără „autorizați”).
Te uiţi pe site-ul cmediere.ro să vezi ce a mai făcut Consiliul tău şi afli de la rubrica comunicate de presă doar de două activităţi. Vrei să vezi ce mai fac comisiile permanente ale Consiliului şi vezi un anunț cum că din 2014 nu mai au activitate, deși o comisie are un ultim proces verbal întocmit în anul 2016. Vezi că ar trebui să fie câte un regulament propriu de funcţionare pentru fiecare comisie, dar care nu sunt de găsit. Rămâi uimit să vezi că în ianuarie 2020 au făcut noi numiri pentru o altă comisie, numită Permanentă: din 9 membri ai Consiliului de Mediere au fost aleși aici un număr de 5 – practic e vorba de un Consiliu mai mic care, surprinzător, are rolul de a pregăti ședințele Consiliului mai mare şi te întrebi dacă e ok ca în ziua de ședință 5 membri ai Consiliului de Mediere să se întrunească în Comisia Permanentă la ora 11 pentru a pregăti şedinţa Consiliului de Mediere care are loc la ora 12. Apoi parcă înțelegi și de ce: constaţi că, potrivit Regulamentului, preşedintele şi vicepreşedintele au, pe de o parte, indemnizaţie de conducere şi, pe de altă parte, primesc şi indemnizaţie ca membru al comisiei permanente. Nu ar fi de mirare ca membrii Consiliului mare să primească încă o indemnizație pentru activitatea din Consiliul mic, dar…nu găsești vreo astfel de informare. E imposibil să găseşti pe undeva un Raport de activitate sau vreun Bilanţ contabil ori un raport de venituri și cheltuieli. Iar dacă vrei să ştii care e firma de contabilitate a Consiliului de Mediere şi dacă există un anumit tip de relaţie cu vreun mediator, dar nu ai acces la o asemenea informaţie.
Vrei să vezi cele hotărâte la o şedinţă a Consiliului de Mediere, dar constați că pe site-ul său nu e niciuna deși ai primit asigurări publice de la președintele instituției, că ar fi și ai cerut și tu un link pe care nu l-ai mai primit. Vrei să afli cele soluţionate într-o şedinţă a Consiliului de Mediere, dar pe site găseşti doar ordinea de zi, fără niciun document ataşat, fără o situaţie a prezenţei membrilor Consiliului la şedinţă, fără un proces verbal al celor discutate. Cert e că hotărârile Consiliului de Mediere trebuie puse în aplicare şi vezi stupefiat că Regulamentul spune la un articol că de asta se ocupă Comisia Permanentă, iar un articol mai jos că de asta se ocupă Secretariatul Tehnic. În final chiar de întrebi: ce fac opt membri din staff-ul tehnic al Consiliului de Mediere, totuși, dacă Comisia permanentă e cea care pregătește ședințele CdM și pune în aplicare hotărârile sale?
Afli că mediatorii au un om în CSM. Nu ştii nimic despre activitatea lui. Nimeni nu știe, de altfel.
Se spune în Statut că organele de conducere ale CPMJ și reprezentantul ales al Comisiei privind relația cu sistemul judiciar de pe raza Curții de Apel primesc o indemnizație lunară și că fiecare CPMJ are un aparat tehnic-administrativ angajat cu contract de muncă. Dar e de notorietate că nicio sumă nu a fost alocată în acest sens de către Consiliul de Mediere, deși a strâns toate taxele, noi am semnat contractele, iar normele acestea sunt în vigoare din anul 2015.
Aş vrea să ştiu câţi mediatori sunt azi în România autorizați și cu taxele la zi, care practică legal medierea, dar nu am cum afla. Aş vrea să aflu câte medieri s-au făcut anual în România, dar este imposibil să afli. Sincer, aş vrea să ştiu care e mediatorul cu cele mai multe medieri realizate pe an – e imposibil să aflu aşa ceva. Nici măcar o culegere de medieri nu s-a publicat – tot ce s-a putut a fost ca instanţele să publice câteva hotărâri într-o colecție judiciară.
Da, am curajul să afirm că pentru mine, ca mediator, instituţia medierii este un eşec sub mai multe aspecte:
- fragmentarea corpului profesional din cauza multiplelor asociaţii apărute în fiecare judeţ;
- pregătirea inadecvată a multor mediatori, din cauza formatorilor de mediere care au scos mediatori pe bandă rulantă contra onorariu gras şi vot pentru ca formatorii să fie aleși în Consiliu;
- conflictul de interese evident al mediatorilor care au fost în același timp: membri în Consiliul de Mediere, președinți de asociații ale mediatorilor și formatori în școlile de formare;
- incapacitatea administrativă a Consiliului de Mediere de a gestiona problematica medierii la nivel naţional şi concentrarea sa pe conservarea autorităţii prin rotaţia cadrelor și strângerea taxelor;
- funcţionare ineficientă din cauza confiscării acestei profesii de către avocaţi şi a lipsei de sensibilitate din partea magistraţilor, insuficient informaţi cu privire la rolul medierii în viaţa socio-juridică;
- lipsa de vizibilitate a profesiei din cauza unui lobby insuficient, lăsat pe seama unui Consiliu de Mediere interesat de administrație și nu de politici publice şi pe seama unor CPMJ-uri total lipsite de resurse;
- bagatelizarea acţiunii de informare gratuită cu privire la avantajele medierii şi transformarea ei dintr-o procedură gratuită într-una mascat oneroasă;
- insuficienta înţelegere a procedurii medierii în materie penală şi transformarea ei într-o procedură care permite repetarea faptelor ilegale;
- festivism inadecvat constând în evenimente somptuoase finalizate cu decernări ridicole de premii, diplome şi titluri pentru oameni politici şi de afaceri;
- supranormativare a profesiei de mediator, cu norme neclare, triplate sau ilegale.
Da, am curajul să susţin: după 13 ani medierea pare doar o modă de care putem vorbi la timpul trecut, Consiliul de Mediere nu este prezent niciunde în viața cetății, iar mediatorii nu sunt cunoscuţi. Un certificat postat pe perete şi un birou închis de mult timp nu ţine loc de satisfacţie profesională a niciunuia dintre cei care au urmat cursurile de pregătire şi procedurile de acreditare în domeniul medierii.
Da, am tăria să afirm: după 13 ani este nevoie de o resuscitare a tot ce înseamnă medierea.
Da, am ambiția să propun o viziune: D.U.P.Ă. 13 ani este nevoie de Descentralizare, Unitate, Profesionalism, Autonomie.
Descentralizarea trebuie să privească atribuţiile Consiliului de Mediere. Consiliul s-a dovedit a fi incapabil ca administrator de sistem și gestionar de resurse umane. După mine, Consiliul de Mediere trebuie să se ocupe de primirea şi excluderea din profesie a mediatorilor, respectiv de promovarea unor politici publice naţionale în domeniul medierii. Membrii săi trebuie să dea socoteală mediatorilor care i-au trimis acolo. Periodic, online, trebuie să organizeze întâlniri cu CPMJ-urile. Toate hotărârile sale trebuie postate pe internet. Exercitarea acestei funcţii trebuie să fie onorifică.
Unitatea are în vedere mediatorii: profesional, toţi mediatorii dintr-un judeţ respectiv din mun. Bucureşti trebuie să facă parte din aceeaşi structură. În momentul de faţă CPMJ-urile sunt gândite doar ca un departament al CdM, iar membrii din structura de conducere nu au niciun fel de statut prevăzut în lege, atribuţii şi remuneraţie. Or, în viziunea mea, CPMJ trebuie să aibă o structură şi autoritate locală, funcţionând autonom de CdM – întocmai cum sunt barourile pentru avocaţi, trebuie să fie CPMJ pentru mediatori.
Profesionalismul trebuie să caracterizeze activitatea mediatorilor. Nu avem timp de disensiuni interne, fiecare dintre noi trebuie să facă medieri. Or, pregătirea este esenţială. Ea nu se sfârşeşte odată cu primirea în profesie. Pregătirea trebuie făcută de formatori autentici, cu vechime în mediere, cu medieri făcute și cu autoritate câștigată la nivel național și chiar cu reputație internațională. În corpul nostru trebuie să rămână mediatori competenți, cu vocație. Medierile cele mai bune trebuie publicate și discutate la sesiunile de formare.
Autonomie: În momentul de față CPMJ este subordonat Consiliului de Mediere, din moment ce membrii săi pot fi revocați de cel din urmă. Responsabilitatea funcţionării medierii trebuie să revină CPMJ-urilor, care să fie responsabile de a gestiona bugetul judeţean, cu actualizarea tabloului mediatorilor, cu promovarea medierii la nivel local. Taxele strânse de la mediatorii din judeţ trebuie să rămână la CPMJ, care să aibă sediu şi staff. Tabloul mediatorilor trebuie actualizat în timp real, iar cine nu e înscris şi practică medierea trebuie deferit organelor de parchet.
Așa cum e gândit acum, Consiliul de Mediere este prea birocratic pentru a se supune unui audit din partea mediatorilor care au ales membrii săi. Mediatorii sunt prea dezamăgiți pentru a fi din nou interesați de viitorul medierii. CPMJ-urile total lipsite de pârghii. Și totuși, eu sper. Eu sper că mai sunt mediatori care au intrat în această profesie pentru a face societatea mai bună, soluțiile la litigii mai drepte, oamenii mai pașnici. Am aruncat provocarea și sunt gata pentru dezbatere. D.U.P.A. 13 ani ar cam fi timpul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu