D.U.P.A 13 ani: alta hotarare de sancţionare a mediatorilor pe care o contest
Azi, 28 sept 2020, a fost publicată de Consiliul de mediere hotărârea nr. 37/24.02.2020.
Existenţa ei a fost ascunsă tuturor
mediatorilor din ţară timp de 8 luni, deşi Consiliul are obligaţia publicării tuturor
hotărârilor adoptate, aşa cum arată dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Codul de etică al membrilor Consiliului de mediere (aprobat
ca anexa 9 la Regulamentul CM) – Consiliul
va comunica oficial deciziile şi hotărârile sale prin publicarea pe site-ul
propriu a hotărârilor adoptate. Nefiind
publicată această hotărâre, ea nu a ajuns la mediatori care au obligaţia să o
cunoască şi să o respecte, conform art. 29 alin. (1)
din Statutul profesiei de mediator , – mediatorul are obligaţia
de a cunoaşte şi respecta, printre
altele, hotărârile
Consiliului de mediere, şi pct. 3.1
din Codul
de etică al mediatorilor (aprobat
ca anexa 8 la Regulamentul Consiliului de mediere) – în exercitarea profesiei, mediatorii
au obligaţia să respecte hotărârile Consiliului de mediere.
Că nu a existat această hotărâre este
dovedit de încă două aspecte: nu apare în ordinea
de zi a şedinţei Consiliului de mediere din 24.02.2020 şi nu apare redată în
preambulul hotărârii
nr. 126/25.08.2020 prin care 3200 de mediatori au fost suspendaţi din
profesie, toţi odată, într-o singură noapte.
Ce se decide prin această hotărâre şi
de ce este ea nelegală? Voi analiza punctual:
a. Se decide ca
mediatorii cu taxa anuală restantă pe anii 2017, 2018 şi 2019 să fie
sancţionaţi cu suspendarea din profesie (pct. 1) – aceasta este contrar
legii: anul trecut a apărut Legea nr.
154/2019 care introduce o nouă abatere disciplinară, neplata taxelor către
Consiliu. Cum legea se aplică numai pentru viitor (art. 15
din Constituţie), rezultă că doar taxele datorate pe anul 2019 poate fi abatere
în anul 2020. Mai mult, art. 32 alin. (1) din Statutul
nostru prevede un termen de prescripţie a răspunderii disciplinare de un an de
la data comiterii faptei, ceea ce înseamnă că faptele din urmă cu doi sau mai
mulţi ani nu pot fi considerate abateri, taxele restante urmând a fi recuperate
doar pe cale civilă în termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 2517 din Codul civil.
b. Se decide ca
mediatorii cu taxe anuale restante pentru anii anteriori lui 2017 să fie
îndepărtaţi din profesie (pct. 3) – aceasta este contrar legii, căci aşa
cum arătam abaterea disciplinară a neplăţii taxelor există doar din 2019 şi nu
poate fi aplicată pentru trecut; dar este contrară şi legislaţiei infralegale,
căci art. 32 alin. (15)-(19) din Statut ce stabileşte procedura de sancţionare
a datornicilor nu face vreo distincţie între cei cu taxa datorată pe ultimii
trei ani şi cei cu taxa datorată pe o perioadă mai îndepărtată de timp: deci şi aceştia trebuiau mai întâi anunţaţi de comisie, apoi suspendaţi, şi numai dacă nu plătesc în perioada suspendării li se putea retrage calitatea de mediator. E clar
că se face de către Consiliul de mediere o confuzie de nepermis între dispoziţiile
de drept civil şi cele de drept administrativ.
c. Se decide ca pentru
demararea procedurilor disciplinare să se constituie o comisie de disciplină
alcătuită din trei membri ai Consiliului de mediere (pct. 5) – aceasta
este contrar art. 32 alin. (16) din Statut care prevede că în comisia de disciplină sunt trei membri permanenţi: un membru al Consiliului de
mediere și doi mediatori autorizați cu formă de exercitare a profesiei,
înscriși în Tabloul mediatorilor, aleși prin tragere la sorți.
d. Se decide că hotărârea poate fi contestată la Curtea de
Apel Bucureşti, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de legea
contenciosului administrativ şi fiscal (pct. 7) – pe de o parte aceasta adaugă la lege,
căci art. 41 alin. (1) din Legea noastră
arată doar care este instanţa competentă material, fără nicio trimitere la
procedura prealabilă din legea contenciosului; pe de altă parte, chiar dacă ar
fi necesară o plângere prealabilă, instanţa indicată de Consiliul de mediere este
alta decât cea din Legea
contenciosului administrativ (nu şi a celui fiscal!) nr. 544/2004 care, la
art. 10 alin. (3), prevede că acţiunea în anulare se introduce la Curtea de Apel
de la domiciliul reclamantului.
Evident, am atacat această hotărâre în contencios administrativ. Astfel de nelegalităţi nu pot fi trecute cu vederea.
Arhivă:
1. Medierea
- un proiect care trebuie resuscitat
2. Tabloul
mediatorilor – o veşnică necunoscută
3. Contest
hotărârea CM de păsuire a datornicilor
4. Mii
de mediatori sancționați ilegal într-o zi
5. Model de
contestaţie mediator sancţionat
7. Cunoaștem sub
10% din activitatea Consiliului de mediere
Comentarii
Trimiteți un comentariu